Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte VINCENȚIU, la ceas de aniversare a hramului p...
Afișare
Slujbe în direct
Calculator
Starea Drumurilor
Satul Vărăşti este atestat documentar la 26 septembrie 1570, într-un hrisov prin care domnitorul Alexandru Mircea întăreşte mănăstirii Viforâta satele Gurguiaţi şi Vărăşti, [Catalogul Documentelor Ţării Româneşti.1369-1600, Bucureşti, Cartea Românească, 1947, doc. nr. 939; D.I.R.B., veacul XVI, vol. III (1551-1570), Editura Academiei R.P.R., doc. nr. 435.] întărire care se repetă şi în alte documente ulterioare.
Până în anul 1844, satul Vărăşti, a făcut parte din plasa Ciocăneştilor, judeţul Ilfov. [Aureliu V. Ursescu, op. cit., p. 445-446.] De la 1864 a devenit comuna Vărăşti, cu un singur sat, până în anul 1897, când în componenţa sa intră şi satul Dorobanţu, care în 1926 se desprinde şi formează comună separată. Din anul 1950 satul Vărăşti intră în componenţa comunei Dorobanţu, din care face parte şi în prezent.
Despre biserica din satul Vărăşti, Catagrafia din anul 1810 ne spune: Biserica arsă de turci fiind de lemn cu hramul ierarhul Nicolae pă moşia schitului Viforâta cu 1 rându de veşminte de pânză, şi cărţile toate deplin. [Catagrafia 1810..., p. 71-72; Diac. Nic. M. Popescu, Catagrafia Eparhiei Ungro-Vlahia, în Biserica Ortodoxă Română, anul XXXIX, nr. 12, martie 1916, p. 1314.]
Piatra de temelie a actualei biserici, care a luat şi hramul Sfânta Treime, conform datei consemnată în pisania scrisă cu caractere slavone, a fost pusă în anul 1836, dată care a fost preluată şi în documentele de mai târziu. Iară ce glăsuieşte PISANIA, scrisă de schimonahia Safta Brâncoveanu pe zidul bisericii, în 1836:„Eu, din copilăria mia am vrut această faptă, să fac biserici şi cunoscându-mi Domnu Dumnezeul mieu gândul mieu m-au învrednicit de am făcut aciastă biserică, împreună cu Vasile cel goezi ca cleric epitropu a Sfintei Monastiri Viforâta, spre lauda şi mărirea lui Dumnezeu. Însumi am scris, eu Nica Ianache în ziua de 28 iulie 1836”.
Construcţia bisericii, ridicată din porunca Saftei Brâncoveanu şi cu sprijinul arendaşului moşiei Vărăşti, logofătul Ianache Nica din Bucureşti, a fost încheiată la 28 iulie 1838, iar sfinţirea a fost făcută pe 15 iulie acelaşi an, când a fost scris şi pomelnicul 1838, după cum rezultă şi din textul PISANIEI scris pe o lespede de piatră de calcar, aflată deasupra intrării în pronaos: „Întru slavă şi laudă sfintei şi făcătoarei de viaţă Treimi pentru a cărui cinste şi hramul se prăznuieşte, la anul 1836. S-a ridicat această sfântă biserică din temelie în zilele preaînaltului Domn Alexandru Dimitri Ghica Voievod şi s-a sfinţit la anul 1838, iulie 15”.
Textul PISANIEI bisericii, scris artistic pe placă de marmură, cu litere cursive şi majuscule, este următorul: „Ziditu-s-au această sf[ântă] bisiarică cu cheltuiala sfintei monastiri Văf[o]râtii la porunca den Bănesii Cocoanei Brâncoveanu, Săftichii, ctitora sfintei mănăstiri şi cu ajutorul din cheltuiala şi din îndemnarea şi cu osteneala dumnealor logofăt Nicolae al sfintei mitropolii, epitrop al Sfintei Monastiri Văforătii şi al dumnealui logofătul Nica Ianache den Bucureşti. Iar den... în zilele stăriţii Maica Iustina. În zilele domnului nostru io, Aliecsandru Dimitrie Ghica Voivod [ş]i la leatu 1836. Hramul Sfinţii Troiţii şi a Sfântului Nicolae”.
Această biserică, înscrisă în Lista monumentelor istorice din judeţul Călăraşi - Cod LMI 2004 CL-II-m-B-14725, a fost ridicată în apropierea celei vechi de lemn, construită la 1758.
Primele reparaţii au fost executate în anii 1894 şi 1904. [Anuar 1909, p. 67.]
Afectată de cutremurul din anul 1940, biserica a fost reparată în anii 1942 -1943, pe baza devizului întocmit de Serviciul tehnic al judeţului Ialomiţa, în valoare de 260.000 lei, [Buletinul Oficial al judeţului Ialomiţa din 20 iunie 1942, p. 1.] fiind resfinţită, la 3 octombrie 1943, de către Episcopul Eugeniu Laiu al Constanţei, care a elogiat munca autorităţilor comunale şi a preotului paroh. [Tomis, anul XX, nr. 10-11, octombrie-noiembrie 1943, p. 47.]
La terminarea lucrărilor de reparaţii şi refacere a picturii, în anul 1996 a avut loc o nouă resfinţire a bisericii, slujba fiind săvârşită de Preasfinţitul Părinte Nifon Mihăiţă, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Acest lucru îl aflăm din textul noii PISANII: „Cu vrerea Tatălui, cu bunăvoinţa Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh s-a zidit acest sfânt locaş de către Doamna Safta Brâncoveanu, în anul 1836 şi s-a sfinţit la 15 iulie 1838. Actuala biserică este al doilea aşezământ, primul fiind construit în anul 1758. În preajma acestei biserici se află fostul metoc al Mănăstirii Viforâta, construit şi sfinţit în anul 1836. Iniţial curtea bisericii a servit ca cimitir. Biserica a avut de înfruntat vitregia vremurilor, fiind grav afectată de cutremurul de pământ din anul 1940, cât şi ale celor din anii 1977 şi 1986.
Cutremurul din anul 1990 a distrus jumătate din edificiu. Reparaţiile s-au efectuat sub directa îndrumare şi supraveghere a p.c. pr. Paroh Antonescu Aurelian şi a Consiliului Parohial în perioada 1991-1996. Slujba de resfinţire a acestui locaş a fost oficiată de P.S. Nifon, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, înconjurat de un sobor de preoţi. Slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate”.
Biserica are formă de navă cu înălţimea până la baza turlelor de 6 m, iar până la cruci de 11m. Este construită din cărămidă, cu temelie de piatră fasonată, în stil muntenesc, împărţită în pridvor, pronaos, despărţit de naos cu doi stâlpi şi o arcadă. Sfântul Altar are formă semicirculară, de absidă, cu fereastra spre răsărit. În Sfântul Altar se află o nişă pentru proscomidiar, în care se găseşte şi pomelnicul bisericii, scris pe o placă de marmură, cu litere chirilice, frumos sculptate. În partea de sud se află nişa pentru diaconicon, cu uşa de ieşire. Catapeteasma este din zid, iar plafonul bisericii este boltit.
Iniţial interiorul bisericii a fost separat pe din două cu ajutorul a doi stâlpi de susţinere pătraţi, zidiţi din cărămidă. Lateral pe aceştia se sprijineau două arcade mici, iar în mijloc o arcadă mai mare, având o boltire perfect executată. Acest detaliu de arhitectură a rezistat până la cutremurul din anul 1990, când s-a prăbuşit odată cu calotele şi arcadele pe care le susţineau. Acum biserica are trei turle, una mai mare deasupra naosului şi două mai mici deasupra pronaosului.
Nu se cunoaşte cine a executat prima pictură a bisericii. Aceasta a fost refăcută în anul 1904, prin contribuţia arendaşului Ion Ionescu şi a enoriaşilor.
La 15 mai 1969 a fost organizată licitaţie pentru lucrări de recondiţionare a picturii, constând în: curăţire, chituirea fisurilor, pregătirea zidului, pictura în ulei, pictarea perdelei, curăţirea, vernisarea tâmplei şi bronzarea tâmplei. Din cele patru oferte prezentate, cea mai avantajoasă a fost cea a pictorului Nicolae Samoilă, de 20.000 lei. Lucrările au început la 15 august 1969 şi au fost încheiate la 20 septembrie. Pictura s-a executat în tehnica ulei, păstrându-se vechea desfăşurare iconografică. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi,dos. 16/1968-1969, f. 41, 125, 328, 331, 333.]
În perioada 1991-1996 au fost executate ample lucrări de refacere a picturii, în stil neobizantin, în ulei şi tempera, de către un pictor amator din localitate.
Cu ocazia lucrărilor din anii 1991-1996, a fost construită şi noua clopotniţă, separată de biserică, care adăposteşte un singur clopot.
Conform datelor furnizate de preotul paroh Baciu George, în anul 2003, parohia poseda casă parohială (în stare de ruină, fiind construită odată cu biserica, pentru nevoile schimonahiilor Schitului Vărăşti, aflat în pădurea Vărasca) [Done Şerbănescu, art. cit., p. 19.] şi cancelarie, care cuprindea biblioteca parohiei. Aceasta a fost renovată şi reparată de actualul preot paroh, în anii 2009-2010. Cimitirul parohiei este în suprafaţă de 6.000 mp şi se află separat de biserică.
Dacă în anul 1936, parohia poseda 17 pogoane teren arabil, în prezent aceasta deţine în proprietate 4,9 ha teren agricol.
Primul preot al acestei parohii a fost Mihail Brăcănescu; Preotul Ioan Sporea (1 iunie 1920); Preotul Stănescu Aristide (31 octombrie 1940); Preotul onorific Florin T. Stoian (14 septembrie 1948); Preotul Ioan Gh. Nicolae (1957); Preotul suplinitor Ion Corlăţeanu (01 ianuarie-20 octombrie 1953); Preotul Jean D. Sima (02 iulie 1962). Au mai slujit la această parohie preoţii Alecu Paulin, Barz Vasile Eugen şi Voicu Andrei. În prezent, la această parohie slujeşte preotul Ionce Ioan.
Parohia desfășoară permanent activități sociale, cum ar fi: distribuie îmbrăcăminte pentru copii, distribuie alimente pentru văduve și haine pentru familiile nevoiașe.
